Mă arunc în neant

iau cu mine întunericul pământului

și mă arunc în neant.

am ales slăbiciunea,

căci eu prin slăbiciune îmi definesc ființa,

un fel de aripă tăiată invizibil,

rupându-mă de un sine

liber și clar.

în neant am căzut, și-n neant o să rămân.

pare-mi-se că de cavoul

ce-mi însoțește trupul la fiece pas

nu voi scăpa

nici măcar atunci când toți pașii

devin o amintire a nimănui.