Acum, e toamnă

acum, e toamnă

și toamna eu înfloresc

și toamna se-aliniază planetele

din universul psihicului meu,

toamna-mi este fericire

și toamna-mi redă începuturi.

și nu vei ști niciodată

cât suflet m-a costat

să mai fac măcar jumătate de pas

pe scara către împlinire,

câte părți din mine am pierdut

ca viața să aibă, din nou,

sensul

pe care l-am tot trântit

în eseurile filosofice.

dar acum,

acum e toamnă și privesc

culori de nostalgie

transformate-n muzeu de artă.

nostalgie pentru haos,

nostalgie pentru soare,

ori nostalgie pentru timpuri

cu haos și soare îmbinate.

e toamnă și nu-mi dau seama

când e mai lumină în mine.

haotică-n existență și fericită, ori

împlinită și cu firești nostalgii.